Azi plouă...
Azi plouă, acolo sus acoperişurile sunt gri
Azi plouă, acolo sus acoperişurile sunt gri
Apa curge peste tot, în străzile Parisului
Auzesc o voce, venită din noapte
Şi care îmi spune blând:
Aminteşte-ţi de nopţile cu stele,
De fata cu ochii de aur şi argint,
De braţele ei, de trupul ei parfumat,
De fericirea aceea, aminteşte-te de ea.
Timpul care trece nu se mai întoarce,
Şi vântul îşi duce iubirile pierdute.
Totuşi, de fiecare dată,
La fiecare primăvară,
Iubirea ne revine, altfel.
Aminteşte-te de gura ei, de vocea ei,
Avea pielea blândă ca mătasea,
Pe buzele ei ai băut vinul
Care ştie să îndepărteze toate durerea.
Jocul vieţii este mereu pierzător,
Cuvintele mari, banii,
Totul se dezface în jocul iubirii.
Uneori câştigăm o clipă de plăcere,
O clipă de bucurie.
Aminteşte-te, nu a trecut prea mult timp,
O fată te strângea în braţe.
Aminteşte-te cât de fericit ai fost
Când, din plăcere, ea a strigat.
Într-o zi, acest drum se va sfârşi,
Toate refrenurile se vor termina.
Capătul drumului este încă departe.
Hai, nu e pentru mâine.
Mă amintesc de nopţile cu stele,
De fata cu ochii de aur şi argint,
De braţele ei, de trupul ei parfumat.
Asta nu l-am uitat.