Găina neagră din grădină
Găina Neagră
Fiului meu, Jean-Christophe, decedat pe data de 18 iulie 1990
Descarcă în mp3 (416 K)
Găina neagră din grădină a strigat ca o nebună. Fermierii au venit să o vadă. Ea a spus că va ploua. Nu i-au crezut, Lanturlu. În frumosul meu pălărie am pierdut. Micul meu prinț s-a dus spre alte ceruri, alte văi, acolo unde oamenii sunt mereu fericiți, acolo unde cerul este mereu albastru. Nu-l voi mai vedea, Lanturlu. În fundul mării s-a pierdut. Când mori, nimic nu se termină. E doar că ai plecat. Rămânem mereu în inimile părinților, fraților și surorilor. Ne vom revedea, prieteni. Ne vom revedea, e scris.
Avea aur în degete. Era un prinț, era un rege în Raiul copiilor buni.
Desenează pe nori. Eu te iubeam atât de mult, Cricou. De ce ai plecat fără să ne spui? Am fi putut să te iubim mai mult. Am fi putut fi toți fericiți. Nu am înțeles, nu am înțeles. Și timpul, din păcate, a trecut. Eu aud vocea lui, tirela. Îl simt foarte aproape de mine. Moartea nu e un problemă pentru oameni, pentru cei care se iubesc. E suficient să ascultăm inima. Iubirea, ea nu moare niciodată. Dar iubirea e aici, tirela, și niciodată nu ne va părăsi.
Ne spune că trebuie să uităm. Ne spune că trebuie să iertăm. El ne iartă și pe noi. El care nu a făcut rău nimănui. Era atât de blând, Cricou. Nu era rău nici măcar pentru un ban. Când vântul suflă peste grâul, în frisoanele mari ale verii, eu îmi amintesc de părul său blond. Era atât de frumos, era atât de bun. Nu voi uita, tirela. Nu voi uita niciodată.
Găina neagră din curte a strigat ca o nebună. Fermierii au venit să o vadă. Ea a spus că era prea târziu. S-a adormit în noapte. O stea nouă strălucește.