Document fără nume
Comentariul unei cititoare grecești, care răspunde la această bandă desenată
22 iunie 2010
**
Dragă Jean-Pierre, După ce am citit comentariile tale despre croaziera ta, m-am întors la întrebările tale legate de achiziția Greciei unui hovercraft uriaș, costisitor, fabricat în Rusia. Trebuie să știi că țara se confruntă singură cu politica expansivă a Turciei. Exemplu clar: problema Ciprului. Teritoriul este ocupat ilegal de turci de la 1974, dar comunitatea internațională și „frății europeni” rămân surzi față de această situație. De ce? Pentru că, pe de o parte, americani vor să instaleze acolo baze militare, iar pe de altă parte, Turcia actuală este o creație a englezilor, francezilor și germanilor, aceștia din urmă având organizat curățarea etnică în Asia Mică. În plus, Asia Mică este și rămâne un punct geostrategic exceptional, un nod strategic între Orient și Occident, fiind o zonă bogată în resurse.
Îți explic acest lucru pentru a arăta că Turcia știe că poate ataca Grecia cu impunitate, deoarece a fost mereu susținută în mod oficial, dar tacit, de Occident.
Turcia dorește insulele din Marea Egee și vrea să submineze suveranitatea Greciei asupra acestora.
Totul poate deveni foarte rapid (ex: incidentul de pe insula Gavdos din 1996): astfel, o astfel de armă nu este un lux sau o nebunie paranoică, ci o reflectare a unui problemă diplomatică gravă. Trebuie să știi că Grecia suferă zilnic încălcări ale spațiului aerian și maritim de către turci, deoarece aceștia refuză să recunoască Convenția ONU. Spațiul grec este și spațiul european, așa că de ce europenii lasă Grecia singură în fața acestei probleme? Poate pentru că le convine...
În afara problemelor economice și diplomatice, cel mai grav este pierderea suveranității naționale a Greciei.
Faptul că Papandreou a cerut ajutorul FMI reprezintă o subordonare a Greciei față de Statele Unite. Faptul că a acceptat ca Franța și Germania să pună în aplicare planul de salvare, care nu este altceva decât o speculație asupra Greciei și o intenție deliberată de a îneca țara în datorii, reprezintă, de asemenea, o subordonare. Știi, în timpul manifestațiilor care au costat viața a trei persoane, la televizorul grec se transmitea ce se spunea în adunare. Papandreou făcea un discurs dulceag pentru a chema la liniște, în timp ce un deputat al KKE i-a spus: „Ce te privește, nici măcar nu ești grec! Ardeți adunarea, ardeți adunarea!”.
Papandreou are o mamă americană, de unde i se datorează pseudonimul „micul american” și de unde provine sentimentul de trădare al poporului grec.
În plus, faptul că a întâlnit Erdogan și a numit întâlnirea „istorică”, pentru ca din ea să rezulte acceptarea dezarmării Greciei în fața unei Turcie care va profita clar de slăbiciunea țării, a exacerbat și mai mult sentimentul de trădare.
În plus, aș adăuga exemplul marmurilor din Partenon, pe care Grecia nu reușește încă să le recupereze, în timp ce Egiptul a primit recent restituirea unor opere. Acest lucru dovedește din nou influența puternică a Angliei asupra țării. Mai vine și problema Macedoniei, unde Grecia este din nou criticată pentru că refuză să-i dea țării care nu are absolut nimic de-a face cu istoria lui Alexandru cel Mare numele provinciei sale.
Voi face o scurtă digresiune asupra problemei imigrației, unde Turcia nu respectă acordurile încheiate cu europeni, și anume să nu facă din Grecia o zonă de tampon. Acum sunt 3 milioane de imigranți pe 10 milioane de locuitori. Turcia continuă fără nicio critică, în timp ce țara mică, îndatorată, se străduiește să gestioneze aceste fluxuri, fiind strânsă de gât. Mai recent am auzit că Berlusconi a încheiat un acord cu Egiptul ca acesta să trimită imigranții în Grecia, nu în Italia. Fără comentarii, dar atâtea lucruri de dedus!
Astfel, Grecia nu are suveranitate nici asupra națiunii sale, nici asupra culturii proprii.
Nu trebuie uitat nici faptul că Germania a adâncit și mai mult înțepătura, într-o parte prin scandalul celebru al revistei Focus, tăcut în Franța, iar într-o altă parte prin deputatul german care a cerut ca Partenonul și insulele noastre să fie vândute. Merkel a trebuit să se scuze în timpul ultimei sale vizite în Grecia, pentru că am fost la limita rupturii diplomatice. Dar cel mai rău este că, într-adevăr, comerțul cu insulele a început.
Sunt foarte pesimistă în privința viitorului Greciei și tocmai de aceea m-am supărat atunci când ai reprezentat în banda ta un grec exploataș.
Pentru că realitatea este mai diabolică: acești oameni sunt păpușile marelor puteri, în timp ce poporul, care este numit în mass-media „laz” și „lent”, suferă o aservire și o opresiune inimaginabilă.
Theodora